Vitamina D și tot ce trebuie să știți despre ea

Vitamina D face parte din grupa vitaminelor liposolubile și se găsește în mod natural în anumite alimente. Se găsește și sub forma suplimentelor nutritive. Vitamina D are origine endogenă prin influența razelor ultraviolete din lumina soarelui care ajung în piele și induc sinteza de vitamina D[1]    

                                                                         


Încă de la începutul antichității, oamenii au știut despre o substanță, astăzi cunoscută sub numele de vitamina D. Prima descriere de specialitate privind deficitul de vitamina D a fost rahitismul, care a fost înscrisă în secolul al 17-lea de către Dr. Daniel Whistler (1645) și profesorul Francis Glisson (1650). În perioada anilor 1910 -1930 în timpul științei experimentale privind dezvoltarea nutriției au apărut principalele schimbări privind înțelegerea rahitismului. [2]


                                       

vitamina D - și de ce avem nevoie de ea?

                                                                      


”Potrivit biochimiștilor, este vorba despre un hormon care este produs in organism atunci când pielea este expusă la radiații ultraviolete la lumina soarelui. Vitamina D este liposolubilă și produce cinci substanțe active.” [3]

                                                

De ce este importantă Vitamina D?

1. Joacă un rol important în sănătatea mușchilor și oaselor. Pe lângă faptul că ajută la absorbția calciului și fosforului din intestin, are și un efect direct asupra mușchilor și oaselor. Prin urmare, poate preveni și trata durerea musculară, durerea de oase, oboseala cronică și osteoporoza.  

                                            

2. De asemenea, poate preveni și dereglările sistemului imunitar, cum ar fi astmul, artrita reumatoidă, diabetul de tip 1, boala Crohn sau scleroza. Prin întărirea sistemului imunitar cu vitamina D, putem preveni și trata răceala, gripa sau alte afecțiuni. 

                                    

3. Reglează creșterea celulelor normale și tumorale. Din acest motiv, poate juca un rol important în prevenirea și tratarea diferitelor tipuri de cancer, în special cancerul de colon, pancreas, sân și prostata. 

                                             

4. Stimulează producția de insulină din celulele producătoare de insulină din pancreas. De asemenea, scade rezistența la insulină. Din acest motiv, vitamina D poate ajuta la prevenirea și tratarea diabetului de tip 2. 

                                                     

vitamina D - de ce avem nevoie de ea?

               

5. Suprimă sistemul renina-angiotensina-aldosteronul (RAAS). Renina este o substanță chimică care se produce de obicei în organism. Aceasta duce la producerea unei alte substanțe chimice, numită angiotensină, care este responsabilă de menținerea tensiunii arteriale. Angiotensina determină de asemenea, eliberarea unei substanțe numite aldosteron. De asemenea, este implicată în menținerea tensiunii arteriale optime. Acest sistem chimic de conectare a substanțelor chimice se numește renină-angiotensină-aldosteron (RAAS). Dacă RAAS este hiperactiv, provoacă hipertensiune arterială (hipertensiune), boli renale și insuficiență cardiacă. Vitamina D suprimă RAAS și poate preveni hipertensiunea sau alte boli grave.

                                                  

6. Are un efect normal asupra funcției pielii și prin urmare, poate fi eficientă în tratamentul diferitelor probleme dermatologice precum, psoriazis.  

                                     

7. Influențează sănătatea dinților și de aceea este importantă în prevenirea diferitelor probleme dentare.  

                                     

8. Este esențială pentru dezvoltarea și funcționarea normală a creierului. Prin urmare, este importantă în prevenirea și tratamentul tulburărilor neurologice precum Alzheimer, boala Parkinson sau autism. [4] 

                                          

Așadar, care sunt cele mai mari beneficii ale vitaminei D?

  • la persoanele în vârstă îmbunătățește controlul muscular
  • vitamina D este strâns legată de o reducere semnificativă a riscului de cancer de colon și de posibile reduceri ale riscurilor de alte tipuri de cancer - cum ar fi cancerul pulmonar
  • previne apariția sclerozei multiple
  • este utilizată pentru a îmbunătăți starea de spirit la persoanele care suferă de tulburări psihice cronice
  • are, de asemenea, un potențial beneficiu în reglarea glucozei prin promovarea funcționării corecte a pancreasului [4]

                                                                                                 

Vitamina D - surse alimentare

                                                                   

Sursele vitaminei D

Foarte mulți oameni au auzit că vitamina se obține prin expunere la soare. Dar ne ajunge vitamina D pe care o obținem prin expunerea la soare?

                                                     

Soarele

Soarele este principala sursă de vitamina D. Cantitatea de vitamina D obținută prin expunerea la soare diferă de la o persoană la alta. Există anumiți factori care pot influența această cantitate:  

                                     

• Zona geografică - zona în care trăiți, poate determina cantitatea de vitamina D pe care o puteți obține. Cu cât vă aflați mai la nord de ecuator, cu atât intensitatea radiațiilor solare este mai mică. Așadar, dacă locuiți în zonele nordice pielea asimilează mai puțină vitamina D.

                                           

• Anotimpul și partea zilei - Pielea voastră poate produce mai multă vitamina D în timpul verii și mai puțin iarna. Și asta datorită faptului că pe timpul iernii razele soarelui nu ating atât de mult suprafața Pământului. Cel mai bun timp pentru asimilarea vitaminei D este între orele 10.00 până la 15.00.

                                                  

vitamina D din soare

                                                  

• Cremele cu protecție solară, murdăria, umbra, geamurile de sticlă, îmbrăcăminte - toți acești factori reduc cantitatea razelor UV care pătrund în piele și prin urmare, reduc producția normală de vitamina D prin piele. Crema cu protecția solară cu factor de protecție 8 sau mai mult, reduce capacitatea pielii să producă vitamina D cu peste 95%. Norii, umbra și poluarea excesivă reduc razele UV cu 50%. 

                                            

• Vârsta - comparativ cu persoanele tinere, pielea vârstnicului conține mult mai puțin 7-dehidrocolesterol. Din acest motiv pielea vârstnicilor conține în general aproximativ 25% vitamina D3. 

                                     

• Culoarea pielii - culoarea pielii noastre provine dintr-un pigment numit melanină. Cu cât aveți mai multă melanină, cu atât culoarea pielii voastre este mai închisă. Melanina servește ca o umbră naturală și blochează razele soarelui să treacă în straturile adânci ale pielii. De aceea, pielea mai închisă este mai puțin eficientă în ceea ce privește sinteza vitaminei D din expunerea la soare, comparativ cu pielea mai deschisă.

                                                                      

Alimentația

Alimentele care conțin în mod natural vitamina D sunt: peștele gras - somonul, macroul și peștele albastru. Vitamina D este prezentă în cantități mici și în legume, carne și gălbenușuri de ou. 

                                                                  

Vitamina D în alimentație

                               

Conținutul de vitamina D în alimente concrete

100 g de produs
Vitamina D în unități internaționale
 (IU)
Ulei de pește 16 000 000
Unt de cacao 120 000
Hering 48 000
Ton 30 000
Cacao pudră 6 000
Somon 4 000
Sardine în ulei 3 000
Gălbenuș de ou 2 000
Ciuperci 2 000
Smântână 200
Ficat 40
Unt 30
Lapte 30

[5]

                                                          

Vitamina D și suplimentele nutritive

În suplimente nutritive vitamina D este disponibilă sub două forme - D2 (ergocalciferol) și vitamina D3 (colecalciferol), care diferă chimic doar în structura lanțului lateral. Vitamina D2 este fabricată prin radierea UV a ergosterolului în drojdie. Vitamina D3 este fabricată prin iradierea 7-dehidrocolesterolului din lanolină si prin conversia chimică a colesterolului. Vitaminele D2 și D3 din punct de vedere nutrițional par a fi la fel, dar în doze mari vitamina D2 este mai puțin eficientă. Vitamina D3 este de origine animală, iar vitamina D2 este de origine vegetală. Vitaminele D2 și D3 nu sunt biologic active, trebuie modificate în organism pentru a avea un efect. [6]   

                                              

Vitamina D - Supliment nutritiv

                                                             

Cine suferă în general de deficiență de vitamina D?

• sportivii

• femeile gravide și cele care alăptează

• copiii

• femeile la menopauză

• persoanele care au o dietă săracă în vitamina D

• persoanele cu probleme renale

       

Ce cantitate de vitamina D avem nevoie?

Doza zilnică recomandată sau Recommended Dietary Allowance (RDA) este doza medie zilnică suficientă pentru a satisface necesitățile de nutrienți pentru persoane sănătoase.

                                              

Doza zilnică recomandată (RDA) de vitamina D

Se indică în unități internaționale (IU) și în micrograme (mcg); activitatea biologică 40IU este egală cu 1 mcg.

 

Vârsta

Bărbați

Femei

0 - 12 luni

400 IU (10 mcg)

400 IU (10 mcg)

1 - 13 ani

600 IU (15 mcg)

600 IU (15 mcg)

14 - 18 ani

600 IU (15 mcg)

600 IU (15 mcg)

19 - 50 ani

600 IU (15 mcg)

600 IU (15 mcg)

51 - 70 ani

600 IU (15 mcg)

600 IU (15 mcg)

peste 70 ani

800 IU (20 mcg)

800 IU (20 mcg)

                                            

Supradozaj de vitamina D

Utilizarea dozelor mari de vitamina D, de exemplu de 50 de ori mai mult decât doza zilnică recomandată timp de câteva luni poate provoca toxicitate. Primele simptome includ pierderea apetitului, greață și vărsături, setea excesivă, slăbiciune, nervozitate și tensiune arterială ridicată.

                    

Cantitatea excesivă poate crește nivelul calciului în sânge, ceea ce duce la calcifierea vasculară și a țesuturilor, cu complicații la nivelul inimii, vaselor și rinichilor. Utilizarea suplimentelor de calciu (1000 mg / zi) și vitamina D (400 UI) la femeile aflate în postmenopauză a fost asociată cu o creștere cu 17% a riscului de pietre la rinichi în decurs de 7 ani. Expunerea la soare în mod excesiv nu duce la toxicitatea vitaminei D. Consumul de vitamina D din alimente este puțin probabil să provoace toxicitatea. [6]   

                                                                

vitamina D - este posibilă supradozarea?

                                        

Descoperirea vitaminei D

Istoria modernă a vitaminei D a început la mijlocul anului 1800 când a fost remarcat că tinerii care locuiesc la oraș au avut mai multe șanse de a dezvolta rahitism decât cei care trăiesc în mediul rural. O jumătate de secol mai târziu, omul de știință Palm a raportat că, copiii crescuți într-un climat mai cald, practic nu au dezvoltat rahitism niciodată.

                                          

Alți cercetători au remarcat faptul că persoanele cu cancer de piele au avut o incidență mai mică de a dezvolta alte tipuri de cancer, precum și o mai mică mortalitate generală din toate cazurile de cancer interne din zonele mai însorite. Aceste observații au fost aproape neobservate, iar datele au stagnat până în anul 1970, când au fost create hărți cu rata de mortalitate din cauza cancerului. Cedric și Frank Garland de la Universitatea Johns Hopkins, prin studiul acestor hărți au arătat o schimbare latitudinală puternică asupra ratei mortalității din cauza cancerului la colon în anul 1980. Ei au presupus că nivelurile mai ridicate de compuși ai vitaminei D și aportul de calciu la persoanele din sud au fost responsabile  pentru o incidență mai mică a cancerului. Edward Gorham și colegii săi au efectuat studii unde au descoperit compușii serici de vitamina D, care s-au dovedit a reduce riscul de cancer. William B. Grant a efectuat apoi numeroase studii ecologice unde a extins teoria vitaminei D și la alte tipuri de cancer. [7]   

                                               

Vitamina D - de ce este bine să o utilizați

                   

Deficit de vitamina D sau “Boala engleză”

Sir Edward Mellanby (Marea Britanie) a fost preocupat de incidența extrem de ridicată a rahitismului în Marea Britanie, în special în Scoția. De fapt, această boala este cunoscută și sub numele de „boala engleză”. După ce a analizat lucrările lui McCollum, Sir Mellanby a decis că rahitismul poate fi provocat și din cauza deficienței dietetice.

                                                   

El a folosit alimentația consumată zilnic de scoțieni, unde era cea mai mare incidență de rahitism. Dieta lor se baza în principal pe fulgi de ovăz. A încercat această dietă pe câinii săi, pe care i-a ținut în spații închise și departe de razele soarelui. Câinii au dezvoltat rahitism, afecțiune identică cu cea a oamenilor. Sir Mellanby a vindecat boala cu ulei de ficat de cod și a presupus că poate vitamina A este responsabilă pentru prevenirea rahitismului. McCollum a observat această informație și a decis să testeze presupunerea că vitamina A ar fi responsabilă pentru vindecarea rahitismului. În uleiul de ficat de cod a introdus oxigen care a distrus vitamina A și, astfel, medicamentul nu mai era capabil să prevină deficiența de vitamina A, dar avea capacitatea de a vindeca rahitismul. McCollum a ajuns la concluzia că factorul care tratează rahitismul este o nouă vitamină numită Vitamina D. [8] 

                           Rahitism - deficit de vitamina D

                 

Informații noi despre vitamina D

În realitate vitamina D este un hormon. Este produsă în piele din 7-dehidrocolesterol (provitamina D3), care este derivată din colesterol. Aceasta este o dovadă că, colesterolul nu este numai dăunător sănătății. Cert este că, colesterolul este un precursor al majorității hormonilor din organism.

                                          

Prin descoperirea faptului că vitamina D este un hormon, i-a ajutat pe cercetători să descopere efectul principal, iar acesta fiind absorbția calciului și a fosforului din intestine.

                           

În ultimii 20 de ani, cunoștințele noastre despre vitamina D au suferit modificări revoluționare. Vitamina D joacă un rol important în funcționarea normală a tuturor sistemelor din organism, precum reglarea creșterii celulare, diferențierea celulelor într-o celulă specializată și, în final, moartea celulei, reglarea sistemului imunitar, cardiovascular și locomotor precum și metabolismul insulinei.

                           

Ca și alți hormoni, Vitamina D își îndeplinește efectele biologice printr-o structură chimică specifică în interiorul celulei, numit și receptorul vitaminei D (VDR), care a fost descoperit în aproape toate țesuturile din corp. VDR este prezent în interiorul nucleului celular. Odată legată de receptorul său, vitamina D poate influența diverse gene. Universitatea McGill din Canada a dezvăluit că vitamina D poate influența peste 900 de gene fie în mod direct sau indirect. Astfel, reglează o mare varietate de procese fiziologice în interiorul celulei.

                                  

Cercetătorii au descoperit că deficiența de vitamina D este mult mai frecventă decât se așteptau. De fapt, a ajuns la o dimensiune pandemică la nivel mondial. Acest lucru explică parțial epidemia de oboseală cronică, osteoporoză, boli de inimă, hipertensiune arterială, diabet, cancer, astm și alte boli imunologice. Suplimentarea adecvată de vitamina D poate ajuta la prevenirea și la tratarea majorității acestor boli. Din păcate, majoritatea medicilor nu iau în mod serios vitamina D, deoarece este numită în mod greșit vitamină. Numirea unui hormon ca vitamină este o greșeală gravă care, din păcate, continuă până în zilele noastre. [4]   

                                  

Vitamina D este unul dintre cei mai importanți regulatori biologici ai metabolismului calciului. Alături de cei doi hormoni peptidici - calcitonina și hormonul paratiroidian, vitamina D este responsabilă de menținerea echilibrului de calciu. Aceste trei substanțe joacă, de asemenea, un rol important în homeostazia fosforului. [9]       

                                                            

vitamina D din soare

      

Rezultatele cercetării despre vitamina D

În anul 1923, Goldblatt și Soames au identificat fără echivoc că atunci când precursorul vitaminei D din piele (7-dehidrocolesterol) a fost expus la lumina soarelui sau la lumina ultravioletă, s-au creat substanțe echivalente cu vitamina liposolubilă. Hess și Weinstock au confirmat afirmația - „lumina este egală cu vitamina D”. Au excizat o mică parte a pielii, au iradiat-o cu lumină ultravioletă, apoi au hrănit un grup de șobolani care sufereau de rahitism. Pielea iradiată a oferit o protecție absolută împotriva rahitismului, în timp ce pielea neiradiată nu a oferit nicio protecție. Evident, aceste animale au fost capabile să producă cantități suficiente de vitamina D prin radiații UV, ceea ce sugerează că nu este vorba de o deficiență dietetică.

                                   

Structura chimică a vitaminelor D a fost stabilită în anul 1930 în laboratorul profesorului Adolf Otto Reinhold Windaus de la Universitatea din Gottingen, Germania. Profesorul Windaus a avut 55 de doctoranzi și chimiști care lucrau la proiectul „Vitamina D”. El a primit Premiul Nobel pentru Chimie în 1928 pentru munca sa asupra serolilor și a relației lor cu vitaminele.

                                       

Vitamina D2 care poate fi fabricată prin radierea UV a ergosterolului a fost caracterizată chimic în anul 1932. Vitamina D3 a fost chimic caracterizată abia după anul 1936, atunci când acest lucru a fost demonstrat prin rezultatul radiației ultraviolete a 7-dehidrocolesterolului. [2]

                            

În anul 1952, Carlsson și Bauer au descoperit că vitamina D acționează mai mult asupra mobilizării calciului din oase în rezervorul de plasmă decât asupra depunerii substanțelor minerale în oase. Totuși, acest lucru nu înseamnă o decalcifiere a oaselor. Vitamina D joacă un rol important în menținerea calciului seric, care este necesar nu numai pentru mineralizarea scheletului, ci și pentru funcțiile neuromusculare. Această descoperire a definit o nouă utilizare a vitaminei D pentru a crește concentrația serică de calciu. [8]     

                                                   

Sperăm, că prin acest articol ați aflat mai multe informații despre vitamina D și efectele ei asupra organismului uman. Folosiți și voi această vitamină? În cazul în care v-a plăcut articolul nostru, nu uitați să îl distribuiți. 

                                     

SURSE:

[1] Ryan Andrews, All About Vitamin D, [webová stránka], 2016, https://www.precisionnutrition.com/all-about-vitamin-d, (naposledy zobrazené 5.7. 2016).

[2] University of California, Vitamin D, [webová stránka], 2011, https://vitamind.ucr.edu/about/, (naposledy zobrazené 5.7. 2016).

[3] Jarmila Madžuková, Liečivá sila vitamínov a minerálnych látok, Bratislava, Príroda, s.r.o., 2014.

[4] Sarfraz Zaidi, Power of Vitamin D, United States of America, Sarfraz Zaidi, 2013., https://ods.od.nih.gov/factsheets/VitaminD-HealthProfessional/

[5] Bianka Stuppacherová, Slnečný vitamín D nám v zime chýba, [webová stránka], 2013, https://zdravie.pravda.sk/zdravie-a-prevencia/clanok/302456-slnecny-vitamin-d-nam-v-zime-chyba/, (naposledy zobrazené 5.7. 2016).

[6] National Institutes of Health, Vitamín D, [webová stránka], 2016, https://ods.od.nih.gov/factsheets/VitaminD-HealthProfessional/, (naposledy zobrazené 5.7. 2016).

[7] Mohr SB, A brief history of vitamin d and cancer prevention, [webová stránka], 2009, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19185802, (naposledy zobrazené 5.7. 2016).

[8] Hector F DeLuca,History of the discovery of vitamin D and its active metabolites, [webová stránka], 2014, https://www.nature.com/bonekeyreports/2014/140108/bonekey2013213/full/bonekey2013213.html, (naposledy zobrazené 5.7. 2016).

[9] Anthony W.Normani, Vitamin D: The calcium homeostatic steroid hormone, 111 Fifth Avenue, New York, Academic Press, 1979.