De ce vă confruntați cu stări de lene și ce puteți face în această privință?

• Ați planificat curățenie generală pentru weekend, dar la final ați aruncat totul în dulap pentru că așa a fost mai ușor?
• Ați vrea să începeți să mâncați sănătos, dar nu vreți să gătiți, așa că ajungeți să consumați din nou fast-food?
• V-ați programat o ședință de antrenament însă ați ajuns să stați tolăniți pe canapea pentru că nu ați mai avut chef?
• Aveți o mulțime de sarcini la locul de muncă, dar în loc să le îndepliniți, vă petreceți toată ziua gândindu-vă la ceea ce veți face mai întâi, până când ajungeți la punctul în care în cele din urmă nu mai faceți nimic?

După cum puteți vedea, lenea poate lua multe forme. Dacă ar fi să stabilim o definiție mai clară, aceasta ar arăta cam așa:

„O persoană este leneșă dacă este capabilă să desfășoare o anumită activitate în care ar trebui să se angajeze, dar nu este dispusă să depună efortul suficient pentru a face acest lucru. O face fie superficial, fie angajându-se într-o altă activitate, mai puțin plictisitoare, sau fără a face nimic” [1]

Și voi sunteți așa? Cu siguranță nu sunteți singurii. Cu toate astea, s-ar putea să vă surprindă faptul că este posibil să nu fie din vina voastră. Lenea este influențată într-o oarecare măsură de profilul genetic. În articolul de astăzi, vom vorbi despre modul în care apare lenea, iar voi veți descoperi, de asemenea, câteva sfaturi despre cum să treceți peste acest lucru.

Sunt de vină strămoșii noștri pentru acest lucru?

Întotdeauna a existat în oameni o formă de lene instinctivă. Strămoșii noștri au trăit într-o perioadă în care trebuiau să lupte pentru resurse limitate și să poată fugi de dușmani sau prădători. Un efort depus în alte activități decât cele menționate nu-și avea sensul pentru ei și i-ar fi putut costa viața. Așadar, nu era nevoie de o planificare pe termen lung, de pregătirea sau conceperea unei strategii. [2-4]

Însă în prezent lucrurile au evoluat și suntem diferiți. Nu mai luptăm pentru supraviețuire, iar activitatea strategică pe termen lung duce la cele mai bune rezultate. Cu toate acestea, avem în noi înglobată instinctiv dorința de conservare a energiei. Acest lucru se poate manifesta, spre exemplu, prin faptul că nu dorim să ne lansăm în proiecte în care nu avem un anumit rezultat. Fiecare persoană diferă în ceea ce privește capacitatea de a depăși acest instinct. Acest lucru ar putea avea legătură și cu succesul rezultat din lucrurile pe care le facem.

S-ar putea să vă intereseze aceste produse:

Ce efect are genetica asupra lenei

S-ar putea să vă surprindă să aflați că informațiile genetice pe care le-ați primit de la părinți sunt într-o oarecare măsură de vină pentru stările de lene. Despre ce este vorba mai exact

Evoluția ne-a modelat creierul pentru a răspunde pozitiv la recompensele naturale, cum ar fi mâncarea, sexul sau exercițiile fizice. După aceste activități, simțim satisfacția care provine din sistemul dopaminic al creierului uman. Acesta este foarte important pentru organism, deoarece îl ajută să supraviețuiască. Satisfacția pe care o simțim după o activitate poate crea dependență într-o oarecare măsură. În acest caz, dorim să mai experimentăm o dată activitatea. Dar acest lucru ne aduce în centrul problemei. Sentimentele simțite după anumite activități sunt pozitive. Cu toate acestea, este posibil ca uneori să ne obligăm să facem un lucru, deși nu ne dorim. Mișcarea este o parte naturală a vieții, iar voi știți că sentimentul simțit după un antrenament este cu adevărat grozav, dar tot nu aveți chef să vă ridicați de pe canapea și să începeți. Cum este posibil acest lucru?

Oamenii de știință au încercat să afle răspunsul la această întrebare prin experimente. Din păcate, un astfel de interval de timp nu ar fi relevant, iar în joc ar intra mulți factori incidentali. Astfel, cercetarea a fost efectuată pe șoareci. Oamenii de știință i-au împărțit în două grupuri – un grup care alerga mai mult și un grup care alerga mai puțin și au descoperit că și după 10 generații, descendenții șoarecilor mai activi au alergat cu 75% mai mult decât descendenții șoarecilor mai puțin activi. Diferențele pot fi observate chiar și după 16 generații, când descendenții șoarecilor mai activi alergau 7 mile în fiecare zi, iar descendenții celor mai puțin activi alergau doar 4 mile. Această cercetare sugerează că genetica este într-o oarecare măsură capabilă să influențeze dorința de a fi activi fizic. [5-8]

Cum să depășiți alte cauze ale lenei?

Instinctul și genetica sunt un factor, însă trebuie să recunoaștem și rolul educației, care are un impact incontestabil asupra comportamentului uman. Unii copii sunt încurajați încă din copilărie să își petreacă timpul liber în mod activ, să facă sport, să meargă în loc să folosească transportul public și nu numai. Aceștia vor purta cu ei aceste obiceiuri până la maturitate și le vor considera normale și naturale. Cu toate acestea, nu toată lumea a avut parte de această educație. Unii părinți își duc copiii peste tot cu mașina, nu îi înscriu la activități extra-curriculare sau chiar le permit să-și petreacă zilele stând în fața unui calculator.

Educația și genetica nu mai pot fi schimbate acum, așa că haideți să ne concentrăm asupra factorilor care sunt asociați cu lenea și care pot fi schimbați.

1. Stabiliți-vă obiective

Este mult mai ușor pentru o persoană care are un scop în viață sau un scop clar definit să-și continue activitățile care să ducă la realizarea acestuia, dar obiectivul trebuie să fie realist pentru ca persoana respectivă să îl poată realiza. Dacă vă stabiliți un obiectiv prea măreț, este posibil să vă descurajați, ceea ce vă va determina să evitați activitățile care duc la atingerea acestuia.

Cum să stabiliți corect un obiectiv?

Dacă învățați să vă stabiliți corect obiectivele, vă puteți face viața mult mai fericită. Atingerea unui obiectiv este un sentiment foarte satisfăcător, dar cum să faceți acest lucru?

Încercați să vă stabiliți obiectivul:

• specific
• măsurabil
• realizabil
• relevant
• la timp. [9]

Un obiectiv clar definit este mult mai ușor de atins. De asemenea, vă ajută să vă dați seama cu certitudine că l-ați realizat. Este bine să stabiliți că vreți să pierdeți în greutate. Dar de unde știți când v-ați îndeplinit acest obiectiv?

Conform acestor criterii, obiectivul vostru ar putea arăta astfel, de exemplu:

• Voi slăbi un kilogram pe lună.
• Voi alerga cel puțin 5 km fără oprire.

Pentru a vă ajuta să vă atingeți obiectivul, împărțiți acest obiectiv principal în câteva obiective mai mici care să ducă la realizarea acestuia și, astfel, să vă ia o perioadă mai scurtă de timp.

De exemplu, mini-obiectivele ar putea arăta astfel:

• Săptămâna asta voi elimina zahărul din cafea și voi înceta să mai beau băuturi dulci și alcool.
• Săptămâna asta voi alerga de trei ori timp de patruzeci de minute

Dacă învățați să stabiliți obiective în conformitate cu aceste reguli în timp ce le adaptați pentru a le face mai realizabile, procesul va fi mult mai simplu.

2. Găsiți-vă motivația

Probabil că ar fi o provocare pentru un milionar să lucreze în schimburi de 12 ore la o fabrică, pe un salariu minim dacă el însuși nu ar vedea rostul în acest lucru. La fel cum o persoană care nu iubește animalele nu se va oferi să facă voluntariat la un adăpost pentru câini. Dacă simțiți și voi că vă luptați în fiecare zi cu activitățile pe care vi le-ați propus, poate lenea nu este deloc o problemă. Poate că pur și simplu nu sunteți suficient de motivați pentru că nu v-ați ales obiectivul potrivit.

Încercați să vă gândiți la lucrurile pe care nu vreți să le faceți. Vă obligați să faceți mișcare în fiecare zi pentru a slăbi? Poate că pierderea în greutate nu este ceea ce vreți cu adevărat în acest moment. Poate că unele obiective provin din presiunile din exterior, de aceea ar trebui să aveți un obiectiv complet diferit.

Atunci când îl veți găsi, veți vedea că activitățile care duc la acesta vor fi mult mai ușor de îndeplinit. Așadar, stabiliți-vă în această călătorie obiective parțiale și recompensați-vă cu ajutorul centrului de dopamină pentru ceea ce ați realizat.

3. Prioritizați lucrurile

Poate fi dificil să începeți să faceți o activitate dacă știți că aveți multe lucruri de făcut. Este absolut normal. Creierul vede un obstacol și caută cel mai simplu mod de a face față acestuia. Este ușor să leneviți mult timp gândindu-vă la ce să faceți mai întâi și cum să planificați totul. Și rezultatul? Petreceți doar câteva ore îndeplinind acele sarcini, nu finalizați nimic și, în plus, regretați că ați pierdut vremea.

Însă nu trebuie ca totul să se termine așa. Fundamentul succesului este să învățați cum să acordați prioritate provocărilor. Pe viitor, împărțiți-le în trei categorii:

• Urgente – sarcini care nu pot fi amânate.
• Importante – sarcini care contează pentru voi. Acestea includ activități care devin urgente în cazul amânării (de exemplu, plata facturilor).
• Neimportante – sarcini care nu au consecințe dacă nu le îndepliniți. Acestea ar putea include împăturitul hainelor în dulap sau prepararea unui desert într-o zi de duminică.

Ar trebui să puteți duce întotdeauna la îndeplinire sarcinile urgente. După același principiu, ar fi ideal să puteți rezolva sarcini importante în timp util înainte ca acestea să devină urgente. Atunci când veți învăța să vă prioritizați activitățile, nu veți mai avea sarcini pe care să nu fiți capabili să le duceți la bun sfârșit. Vei fi mai puțin stresați și veți avea și mai mult timp pentru hobby-urile voastre. Nu contează că ați rezolvat sarcini din categoria celor neimportante, deci nu trebuie să vă stresați în legătură cu acestea. [10]

4. Nu vă mai faceți griji cu privire la ce cred alții

Frica de ceea ce ar putea spune alții poate fi adesea motivul pentru care ne este teamă să încercăm lucruri noi.

• Ce ar crede alți oameni din sala de sport despre mine dacă aș începe să mă antrenez acolo?
• Ce ar spune familia mea dacă mi-aș schimba locul de muncă?
• Ce ar spune alții dacă mi-aș începe propria afacere?
• Cum ar reacționa prietenii mei dacă aș începe să slăbesc?

Este normal să vă temeți de necunoscut. Dar nu puteți lăsa frica de ceilalți să vă împiedice să faceți ceea ce vă doriți. În cele din urmă, responsabilitatea este doar a voastră. Acestea sunt obiectivele, dorințele și visurile voastre, nu ale altcuiva. Voi sunteți cei care vor reuși sau cei care vor eșua. Dacă altcineva are o problemă cu ceea ce doriți să faceți, este posibil ca acea persoană să-și proiecteze propriile probleme asupra voastră, așa că nu vă descurajați și încercați să vă înconjurați de oameni care să vă sprijine.

5. Învingeți-vă frica interioară

Acest punct este strâns legat de cel precedent. În acest caz, însă, frica voastră este frâna care vă împiedică să ieșiți din zona de confort. Drept urmare, veți rămâne mereu în cercul vicios al incertitudinii și nu veți putea merge mai departe. Puteți chiar să vă învinuiți de faptul că sunteți leneși și incapabili de schimbare. Metoda celor trei scenarii și realizarea faptului că este normal să greșiți ar putea să vă ajute cu această problemă. Chiar și oamenii de știință celebri au făcut multe greșeli înainte de a realiza o invenție inedită. Luați exemplu de la ei.

6. Concentrați-vă asupra stilului vostru de viață

Lenea aparent poate fi cauzată și de stilul de viață. Poate că v-ar plăcea foarte mult să faceți unele modificări sau să efectuați o muncă grea, dar nu aveți puterea fizică. Dacă simțiți că punctele anterioare nu vă caracterizează și că teama nu este o problemă pentru voi, ci aveți un scop clar, o motivație și un plan, atunci încercați să vă concentrați asupra stilului vostru de viață și să răspundeți la următoarele câteva întrebări:

• Mâncați suficient?
• Sunteți într-un deficit caloric prea mare?
• Beți suficiente lichide?
• Beți prea mult?
• Acordați atenție aportului suficient de micronutrienți, cum ar fi vitaminele și mineralele?
• Dormiți suficient?
• Sunteți suprasolicitați în anumite domenii (muncă, sport)?
• Sunteți excesiv de stresați?

Dacă sunteți de părere că oricare dintre aceste aspecte poate fi legat de lipsa voinței voastre, încercați să vă concentrați asupra lor. În acest sens, articolele noastre despre o alimentație sănătoasă, antrenament, stres sau somn vă pot fi de folos.

7. Consultați un doctor

Astenia, care poate părea lene în anumite circumstanțe, este adesea asociată cu o serie de boli de natură psihică. De obicei, persoanele care suferă de depresie pot ajunge în situația în care nu sunt capabile nici măcar să se ridice din pat. Dacă simțiți și voi că sunteți printre aceste persoane, atunci este momentul să lăsați deoparte sfaturile din discuțiile online și să contactați un specialist. [12]

Ce trebuie să rețineți?

Am putea enumera acum alte zeci de alte sfaturi pentru a depăși lenea, dar niciunul dintre acestea nu va funcționa dacă nu vă dați seama de cauza acesteia. Acceptați faptul că, într-o anumită măsură, lenea poate fi cauzată de instinct, genetică sau educație, dar nu vă absolviți de responsabilitate. Fiecare dintre noi suntem stăpânii propriei noastre fericiri și, așadar, depinde de noi să luptăm împotriva lenei. Așadar, încercați să folosiți sfaturile noastre pentru a învăța cum să luptați împotriva celor mai frecvente cauze ale acesteia și să vă bucurați de progresele pe care le faceți. Chiar și cel mai mare „potato coach” poate face lucruri grozave.

Însă cum rămâne cu voi și cu lenea – vă luptați cu ea în fiecare zi sau nu știți ce înseamnă acest cuvânt? Împărtășiți experiențele și sfaturile voastre cu privire la modul în care luptați împotriva acesteia. Dacă v-a plăcut acest articol, nu uita să-l distribuiți și prietenilor voștri. Poate că în cele din urmă îi puteți ajuta să facă niște schimbări în viața lor.

Surse:

[1] Neel Burton M.D. The Psychology of Laziness – https://www.psychologytoday.com/us/blog/hide-and-seek/201410/the-psychology-laziness

[2] Amy M. Knab, J. Timothy Lightfoot Does the difference between physically active and couch potato lie in the dopamine system? – https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/20224735/

[3] Janine H Stubbe et al. Genetic influences on exercise participation in 37,051 twin pairs from seven countries – https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17183649/

[4] J Timothy Lightfoot Current understanding of the genetic basis for physical activity – https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21270357/

[5] Justin S Rhodes Neurobiology of Mice Selected for High Voluntary Wheel-running Activity – https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21676789/

[6] Justin S Rhodes et al. Patterns of brain activity associated with variation in voluntary wheel-running behavior – https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/14674844/

[7] Erik M. Kolb et al. Mice from lines selectively bred for high voluntary wheel running exhibit lower blood pressure during withdrawal from wheel access – https://biology.ucr.edu/people/faculty/Garland/Kolb_et_al_2013_exercise_addiction_in_High-Runner_mice.pdf

[8] The Science of Laziness – https://www.youtube.com/watch?v=gd7wAithl7I

[9] The Only Way to Eat an Elephant – https://www.psychologytoday.com/us/blog/mindfully-present-fully-alive/201804/the-only-way-eat-elephant

[10] Why is time management key? – https://www.stress.org.uk/why-is-time-management-key/

[11] Blog Terap.io – https://blog.terap.io

[12] Depression – https://www.nimh.nih.gov/health/topics/depression/