Cuprins
Minimul de cunoștințe de care aveți nevoie
Aportul ridicat de ulei de nucă de cocos poate crește riscul apariției bolilor cardiovasculare, dar nu există dovezi clare în acest sens. Uleiul de cocos conține uleiuri MCT benefice organismului uman, adică trigliceride cu catenă medie, dar la niveluri mai mici decât cred oamenii. Practic în fiecare an apar noi dovezi.
1) PRO: Popoarele care au consumat tone de ulei de nucă de cocos nu au suferit de boli cardiovasculare
Nucile de cocos sunt foarte apreciate în special de culturile insulare din Oceanul Pacific. Cele două insule unde se găsește cea mai mare cantitate de ulei de nucă de cocos sunt Tokelau și Kitava. Locuitorii insulei Tokelau au consumat cantități astronomice de calorii aproape 63%, din nucă de cocos, și nici unul dintre ei la examinarea EKG nu a prezentat semnele unui infarct miocardic.
Poate în acest caz se demonstrează că aceste grăsimi nu sunt niște dușmani, dar în schimb sunt carbohidrați? INCORECT. Locuitorii insulelor Kitava au primit 70% din calorii sub formă de carbohidrați, cu o cantitate mică de zahăr sau fructoză și amidon, cu toate astea au avut nivel scăzut de insulină și nu au fost semnalate boli ale inimii.
Putem spune că locuitorii acestor insule sunt sănătoși datorită moștenirii genetice? Din nou greșit, așa cum ne arată următorul studiu, care spune că reducerea aportului de grăsimi saturate după ce au emigrat și au adoptat un stil de viață “modern”, a agravat starea lor de sănătate substanțial.
2) CONTRA: Popoarele care au consumat tone de nucă de cocos, nu au consumat ulei de nucă de cocos rafinat
Înainte de a “primi în dar” alimentele noastre moderne și rafinate, aceste popoare insulare au consumat miez de nucă de cocos și cremă de nucă de cocos. Nu au deținut fabrici moderne care prelucrează ulei de nucă de cocos și nici magazine moderne care oferă o gamă foarte largă de uleiuri rafinate.
Să nu mai vorbim că aceste culturi au avut o dietă plină de tuberculi, fructe și pești. În timp ce noi avem o dietă plină de soia, orez și porumb. Contextul fiziologic este foarte important, iar grăsimea saturată din nuca de cocos poate fi pe de-o parte dăunătoare și pe de alta, benefică.
3) PRO: Animalelor care au fost hrănite cu ulei de nucă de cocos rafinat li s-a îmbunătățit starea de sănătate a inimii
Nicăieri nu veți găsi studii privind impactul uleiului de nucă de cocos asupra sănătății umane care să corespundă condițiilor speciale ale studiului realizat pe animale, ce sunt supuse asupra unor diete de laborator extrem de controlate sau studii în care majoritatea rozătoarelor sunt hrănite cu ulei de nucă de cocos.
Într-un experiment special realizat pe șoareci, uleiul de cocos rafinat a fost mai bun decât uleiul de măsline rafinat în ceea ce privește protecția împotriva îngustării și întăririi arterelor. Cu toate acestea a apărut o obiecție foarte mare: un alt experiment realizat pe șoareci în același studiu a arătat rezultate mai slabe din nuca de cocos decât din uleiul de măsline. Șoarecii investigați pentru efectele uleiului de nucă de cocos au avut receptorii de LDL respinși, în timp ce la alți șoareci a fost observată eliminarea proteinei ApoE.
4) CONTRA: Oamenii nu sunt șoareci de laborator
Vestea bună este că șoarecii sunt omnivori ca și noi. Vestea proastă este că suntem încă destul de diferiți de șoareci, iar cercetarea în domeniul transmisiilor se confruntă cu mai multe probleme. Totuși există anumite diferențe. De exemplu, oamenii nu își pot produce vitamina C, dar șoarecii (și majoritatea celorlalte animale) pot. Inima șoarecilor poate răspunde complet diferit la medicamente comparativ cu inima umană. Iar atunci când bolile sunt studiate pe șoareci, de multe ori gena este eliminată pentru a fi studiată problema mai specific. La fel se întâmplă și în cazul respingerii receptorilor LDL la șoareci, așa cum am menționat la punctul de mai sus, unde șoarecii au avut un receptor de lipoproteine cu densitate scăzută. În concluzie, dacă nu suntem șoareci rezultatele nu sunt valabile și pentru noi.
5) CONTRA: Grăsimile bune (nerafinate) de obicei sunt nesănătoase pentru inimă
Uleiul de cocos nu conține anumite elemente pe care le are crema de nucă de cocos, precum polifenoli fibre și vitamina E. Nimeni nu știe cât de important este acest lucru, deoarece aceste două produse nu au fost comparate prea des.
Dar putem învăța dintr-un exemplu analogic. Vă rugăm să completați spațiul gol în propoziția de mai jos:
„Uleiul de cocos seamănă cu crema de cocos precum seamănă ……….cu frișca„.
Răspunsul corect este untul, care stă la baza bucătăriei franceze iar poporul american are anumite rețineri față de acest produs. Această reținere nu este tocmai neautorizată deoarece untul are efecte negative mult mai mari asupra colesterolului LDL decât frișca, care are un efect neglijabil, poate chiar foarte mic.
Pentru a înțelege de ce este așa, trebuie să ne gândim și să înțelegem așa numitul efect ‘matrix”. În cazul nostru este vorba de un matrix alimentar, cum ar fi membrana de grăsime din lapte care înconjoară grăsimea cremoasă a laptelui, dacă nu se transformă în unt. Sau matrix care conține grăsimea de nucă de cocos înainte de a fi transformată într-un produs rafinat – ulei de cocos. Aceste proceduri pot duce la diferite efecte fiziologice, inclusiv potențiale efecte asupra sănătății cardiovasculare.
6) PRO: Uleiul de cocos conține uleiuri MCT care sunt foarte utile în diete și cure de slăbire
Uleiul MCT (trigliceride cu lanț mediu) este un ulei super rafinat obținut din ulei de nucă de cocos sau de palmier. Pentru că este super rafinat, înseamnă că trebuie să fie rău, nu-i așa? Dimpotrivă, uleiul MCT este de fapt un ajutor puternic în curele de slăbire!
Pentru clarificări menționăm: Dacă în fiecare zi consumați câteva linguri de ulei MCT cel mai probabil vă veți îngrășa, deoarece reprezintă o grăsime cu o valoare energetică ridicată. Însă studiile arată că dacă înlocuim anumite uleiuri vegetale cu uleiuri MCT putem reduce aportul de calorii cu cca 500 kcal/zi. Acest lucru este foarte interesant însă dovezile sunt ambigue.
S-ar putea să vă intereseze aceste produse:
7) CONTRA: Dovada pierderii în greutate cu ajutorul uleiului de cocos nu reflectă dovezile despre uleiurile MCT
Dacă ați citit punctul anterior, poate sunteți încântați de beneficiile uleiului de nucă de cocos și de potențialul său de a vă ajuta să pierdeți în greutate. Ne cerem scuze în avans pentru distrugerea entuziasmului vostru, dar cel mai recent document (din aprilie 2017) a arătat că în cazul consumului uleiului de nucă de cocos oamenii resimt permanentă senzația de foame și nu se satură la fel ca în cazul consumului uleiului de măsline.
8) CONTRA: În marketing, uleiul de nucă de cocos este în mod fals comparat cu uleiul MCT pur.
Aceasta este o problemă actuală precum se întâmplă cu toate informațiile despre nutriție pe care le găsim pe internet. Practic este suficient să spuneți că “uleiul de cocos conține uleiuri fantastice MCT, care ajută în curele slăbire, epilepsie și diabet!” și nimeni nici nu clipește, pentru că aceste informații sunt prea complicate pentru o persoană cu cunoștințe medii.
Uleiul de cocos nu este la fel ca uleiul MCT, în realitate este destul de diferit în comparație cu acesta. Uleiul de cocos conține lanțuri MCT, din care jumătate formează acizi grași. Acestea sunt derivate din acidul lauric, care este considerat a fi un acid gras cu lanț lung, nu un lanț intermediar, așa cum este în cazul lanțurilor MCT. Putem spune că este un pseudo-MCT. Acidul lauric are o lungime de 12 atomi de carbon, în timp ce MCT-urile terapeutice convenționale sunt mai scurte (8 sau 10 atomi de carbon). Acești doi atomi de carbon pot provoca o mare diferență în etapele individuale de absorbție. Acizii grași mai scurți cu 10 atomi de carbon sau mai puțin sunt mai solubili în faze lichide și, de asemenea, acționează ca electroliți slabi, ceea ce înseamnă că se absorb mai rapid. Rezultatul final spune că aproximativ 95% din MCT se absorb direct pentru un potențial de energie, în timp ce acidul lauric este absorbit ca energie doar la un nivel de aproximativ 25%.
Acizii grași individuali pot fi clasificați ca acizi cu lanț mediu sau lung, dar pot fi și trigliceride. S-a demonstrat că doar aproximativ 4% din trigliceridele din uleiul de nucă de cocos pot fi clasificate ca trigliceride cu lanț mediu. Acest lucru poate avea un efect major asupra efectelor colesterolului.
9) PRO: Uleiurile MCT și uleiul de cocos pot fi de ajutor persoanelor care suferă de Alzheimer sau epilepsie
Creierul pacienților care suferă de Alzheimer nu asimilează atât de bine glucoza, iar singurul combustibil de înlocuire pe care creierul îl poate folosi sunt corpuri cetonici. Aceștia sunt de obicei produși ca un efect secundar al unei diete foarte scăzute de carbohidrați, cea ce pentru pacienții cu boala Alzheimer nu este tocmai un lucru bun. O altă modalitate de a obține corpi cetonici este consumul grăsimilor care promovează producția de cetone. Și acesta este exact rolul uleiului MCT.
Dar uleiul de cocos? Din păcate, nimeni nu știe, deoarece nu este la fel de bun ca uleiul MCT pur în producția de cetone. Cu toate acestea, produsele de nucă de cocos mai puțin rafinate sunt încă supuse teoriei unui posibil ajutor în tratamentul bolii Alzheimer și al epilepsiei.
10) CONTRA: Asociațiile de nutriție și dietetică ne avertizează
Asociația Americană a Inimii (American Heart Association), a emis o declarație pe 15 iunie 2017, care conținea doar o mică parte despre uleiul de cocos, dar a provocat un număr suficient de reacții în comunitatea „bio-sănătății”. Ceea ce este puțin amuzant, deoarece uleiul de cocos pur (purificat) este o invenție modernă și nu ceva ce găsiți liber în natură, cum ar fi nuca de cocos. În orice caz vă prezentăm două părți cheie ale afirmației:
„Un sondaj recent arată că 72% din publicul american consideră că uleiul de nucă de cocos este” un aliment sănătos „comparativ cu 37% din părerile specialiștilor în nutriție.”
„… deoarece uleiul de nucă de cocos crește nivelul colesterolului LDL, care este cauza CVD (cauza principală a bolilor cardio-vasculare) și nu are efecte compensatorii pozitive, recomandăm a nu se folosi ulei de nucă de cocos.”
Deci, putem spune că nutriționiștii sunt doar furioși și neinformați? Nu îi judecați atât de repede deoarece a doua parte despre efectul asupra colesterolului este o notă importantă. Prima declarație sună mai degrabă ca un semn al creșterii neîncrederii în rândul populației față de organizațiile de asistență medicală. Dacă totuși vorbim despre neîncredere …
11) PRO: Asociațiile de sănătate și nutriție nu sunt infailibile
Comitetul pentru nutriție a avut nevoie de zeci de ani pentru a-și schimba sfaturile învechite privind colesterolul din alimente. Încercările incorecte din anii 1960 și 1970 au sugerat că colesterolul din alimente este principalul vinovat pentru îngustarea venelor. Ulterior s-a aflat că colesterolul din sângele nostru nu are prea mult în comun cu colesterolul din dieta noastră, ci cu cantitatea și tipul de zaharuri și grăsimi din alimentele noastre. În 2010, în „Ghidul pentru nutriția sănătoasă” se făceau recomandări cu privire la reducerea consumului de colesterol însă în 2015 aceste recomandări au dispărut.
Dietele recomandate în mod oficial nu sunt efectuate în mod corect în studiile clinice, precum testarea unei versiuni anterioare a dietei făcute de Asociația Americană a Inimii (American Heart Association). Interesant este că, autorii au concluzionat că „nu a funcționat chiar atât de bine … trebuie să scădem și mai mult colesterolul și grăsimi din sânge”. Analizele recente în ceea ce privește carnea roșie și grăsimile saturatenu au stabilit o legătură directă cu bolile cardiace.
12) PRO: Uleiul de nucă de cocos crește nivelul de colesterol HDL (bun)
Au fost realizate șapte studii în care au comparat uleiul de cocos (bogat în grăsimi saturate) cu ulei vegetal cu conținut ridicat de grăsimi nesaturate. Cinci din șapte pacienți au prezentat niveluri ridicate de HDL. Aceste rezultate ar trebui să fie considerate o veste bună, deoarece HDL este în general considerat a fi o protecție împotriva bolilor de inimă. Pe de altă parte …
13) CONTRA: Creșterea HDL nu trebuie să însemne prea mult
Au fost realizate două experimente care au comparat uleiul de cocos cu unt, ambele produse au crescut HDL cu cantități similare. Astfel putem spune că untul nu este așa de rău precum spun mulți oameni dar nicio cercetare convingătoare nu arată că are un efect semnificativ asupra sănătății inimii (cel puțin în comparație cu grăsimea din uleiul de măsline).
În plus, ideea de „HDL este bun și LDL rău!” este prea simplificată. În timp ce colesterolul HDL scăzut previne bolile de inimă, încercările pentru a asigura creșterea lui prin luarea de medicamente au eșuat.
HDL în continuare este considerat încă cauza bolilor de inimă, dar nu vă concentrați doar asupra creșterii HDL. Oxidarea lipidică, inflamația arterială și calcifierea sunt alți factori care intră în joc.
14) CONTRA: Uleiul de cocos este extrem de negativ pentru LDL
Dacă pomeniți de LDL, unii oameni vor înceta automat să vă asculte: „Nu vă aud, ați căzut în capcana colesterolului, în timp ce eu am scăpat și fără pic de jenă am mâncat batoanele preferate cu unt”. Dar această abordare este foarte negativă, deoarece cercetarea privind reglarea receptorilor LDL – oxidarea lipidică devine foarte interesantă. Ideea comună este că, un consum de ulei de nucă de cocos / unt / orice altceva, crește doar colesterolul bun și nu colesterolul LDL rău, care ajunge în vasele de sânge. Și aici avem o explicație foarte scurtă:
Endoteliul vascular are suficient de spațiu pentru a menține ambele tipuri de colesterol LDL infiltrat în sânge. Mărimea (cantitatea) colesterolului pare a fi un determinant relativ mai mare de deteriorare decât dimensiunea particulelor.
În plus, nimeni nu știe ce cantitate de ulei de nucă de cocos crește colesterul mic și ce cantitate de ulei de cocos crește colesterolul mare. Dar putem estima aproximativ cu trigliceride: raportul HDL ca unitate de măsură.
Pe de altă parte, uleiul de cocos a dus la o scădere a trigliceridelor în comparație cu untul și carnea de vită în două studii diferite. Cu toate acestea, dovezile globale nu sunt foarte clare în ceea ce privește uleiul de nucă de cocos, deoarece nu ameliorează mai mult trigliceridele decât uleiul de floarea-soarelui nesaturat. În timp ce anumiți acizi grași saturați sunt asociați cu colesterolul LDL mai ridicat, uleiul de cocos este un amestec de acizi grași care au ieșit favorabil în acest studiu (acidul miristic și acidul palmitic, care împreună reprezintă aproximativ un sfert de grăsime din uleiul de cocos).
15) PRO: Uleiul de cocos bun pentru gătit
Uleiul de cocos este un ulei vegetal extrem de saturat, iar această saturație îi conferă un avantaj atunci când este gătit. Gătitul implică căldură, iar căldura este adesea asociată cu legături chimice. Dar legăturile chimice din uleiul de nucă de cocos sunt mult mai stabile decât la celelalte uleiuri, deci nu oxidează sau polimerizează cu ușurință.
Notă: Dimpotrivă, uleiurile nesaturate polimerizate, sunt ideale pentru a fi utilizate la gătit în tigăile din fontă.
16) PRO: Uleiul de cocos poate avea un punct de fierbere scăzut
Nu folosiți uleiul de nucă de cocos pentru prăjit! Uleiul de palmier, este stabil la 235°C, atunci când nu este rafinat. Aceasta este o temperatură potrivită pentru prăjire, în timp ce punctul de fierbere de 177°C pentru uleiul de nucă de cocos nerafinat poate produce potențiali agenți cancerigeni. Uleiul de cocos rafinat, pe de altă parte, poate fi potrivit pentru prăjire la o temperatură de 204°C.
17) PRO: Uleiul de cocos nu se degradează precum celelalte uleiuri
Subiectul recentelor cercetări au fost grăsimile puternic nesaturate, cum ar fi uleiul de porumb. Cu cât grăsimea este mai mult polinesaturată, cu atât mai ușor se degradează în timpul gătitului sau se degradează ușor dacă este parțial oxidat în corpul nostru. Într-un studiu realizat pe ulei de porumb roz în 1960, s-a demonstrat că înlocuirea grăsimilor animale cu uleiul de porumb a crescut de fapt, în mod substanțial, numărul de decese din cauza infarctului miocardic.
Mesajul general este că efectul grăsimii asupra unuia sau mai multor parametri indirecți (HDL, LDL, aderență etc.) nu reflectă întotdeauna efectul final al uleiului. Este puțin probabil să realizăm experimente pe termen lung cu doze mari de grăsimi, așa că trebuie să ne bazăm pe ceea ce au descoperit oamenii de știință în trecut.
18) PRO: Uleiul de cocos are proprietăți antimicrobiene
În timp ce acidul lauric nu trebuie să fie o componentă MCT despre care ați tot visat (vezi punctul 8 pentru mai multe informații), efectul său este același ca un preparat natural antimicrobian. Acest lucru se datorează în parte faptului că monolaurina acest compus antiviral, antibacterian, este alcătuit din acidul lauric.
Unele dintre beneficiile potențiale sunt în special în domeniul medicinii naturiste – de exemplu, uleiul de cocos folosit ca apă de gură poate preveni infecțiile din interiorul cavității bucale, datorită proprietăților antibacteriene (deși dovezile sunt foarte limitate în acest moment). Monolaurin este, de asemenea, utilizat în multe produse comerciale pentru a preveni creșterea microorganismelor și nu pare a fi asociat cu rezistența microbiană la antibiotice.
Există, de asemenea, multe efecte potențiale ale uleiului de nucă de cocos care ajută în cazul tulburărilor intestinale prin controlul microbian, dar cercetarea s-a limitat doar la animale.
19) PRO: Uleiul de cocos are efecte benefice pentru păr și piele
Femeile din India sunt cunoscute în general pentru faptul că își răsfățau părul cu uleiul de cocos. Într-adevăr, uleiul de nucă de cocos poate preveni deteriorarea părului. Are o combinație unică de lanțuri moleculare relativ scurte, care sunt de asemenea liniare (așa-numite saturate), astfel încât uleiul de nucă de cocos penetrează foarte bine firul de păr.
Uleiul de nucă de cocos poate fi de asemenea util pentru pielea uscată și crăpată. În cazul unor probleme de dermatita atopică, funcționează mult mai bine decât uleiul de măsline.
20) CONTRA: Poate provoca diaree și poate perturba sistemul imunitar?
Acestea sunt întrebări deschise care în mare parte sunt încă nerezolvate. Anumiți oameni prezintă stomacul deranjat și diaree atunci când consumă doze ușoare până la mari de ulei de nucă de cocos (deși la un moment aceste lucruri se pot normaliza).
Deși uleiul de cocos are proprietăți antimicrobiene, trebuie să țineți cont întotdeauna de posibilitatea că ceva cu efecte pozitive pentru unii poate să aibă efecte secundare nedorite la alți oameni. Un studiu realizat pe animale sugerează că acidul lauric poate avea efecte dăunătoare asupra autoimunității, deși acest studiu nu trebuie să aibă aceleași efecte asupra oamenilor. Efectele posibile ale modulației imune a diferiților acizi grași în uleiul de cocos sunt în mare parte necunoscute, deci doza este foarte importantă: dacă consumați o lingură este puțin probabil să aibă un efect, dar doze mari (în special în ceea ce privește imunitatea existentă) poate fi un joc periculos.
21) CONTRA: Este scump
Consumul regulat de ulei de cocos conform presupunerilor nu este atât de benefic pentru sănătatea noastră și în plus este unul dintre cele mai scumpe uleiuri. Dar asta nu înseamnă că uleiul de nucă de cocos nu poate fi benefic pentru sănătatea nostră, deoarece nenumăratele dovezi de mai sus sugerează potențiale beneficii.
Care sunt experiențele voastre cu uleiul de cocos. Îl folosiți? Așteptăm răspunsul vostru în secțiunea de comentarii, iar dacă v-a plăcut articolul nostru puteți să-l susțineți prin distribuire.
Adăugați un comentariu